PLANETA ''X'' SAU NIBIRU

Planeta X, denumita Nibiru, ameninţă viaţa de pe Terra
Despre planete si asteroizi s-a tot scris si studiat de câteva mii de ani încoace. Sumerienii, mayasii, incasii, egiptenii, grecii si multi altii au acordat o importanta deosebita corpurilor ceresti atât din punct de vedere stiintific, cât si spiritual.






Culmea este ca informatiile pe care ei le aveau despre cosmos, planete si asteroizi întrec capacitatea oamenilor de acum. De-abia de ceva ani descoperim si noi anumite planete care erau mentionate în textele sacre acum câteva mii de ani. Bineînteles ca exista si multe speculatii pe aceasta tema, cât si pe scrierile mistice de la acea vreme. Dar cea mai controversata planeta descoperita înca din timpul sumerienilor este celebra Nibiru despre care au pomenit si mayasii.

Despre planeta X sau Nibiru, cum o numeau sumerienii. Sumerienii spuneau ca zeii lor veneau de pe aceasta planeta, care este a zecea din sistemul nostru solar. Sumerienii cunosteau toate planetele din sistemul nostru solar si stiau si ce culoare au. Acestea au fost comfirmate de misiunile Pioneer si Voyager. Anomaliile orbitelor unor planete în jurul soarelui ne indica prezenta unei noi planete în sistemul solar.

Primele cercetari si supozitii

În anul 1983, National American Space Agency - NASA - a lansat un satelit care a detectat un obiect de marimea planetei Jupiter. Noua planeta a fost numita Planeta X (Nibiru). Planeta face parte dintr-un sistem care are în centru o stea de tip pitica rosie. Se pare ca în 2012 Nibiru se va apropia de sistemul nostru solar si va interactiona cu acesta, producând efectele despre care vorbesc profetiile Maya (si altele asemanatoare). Acest fenomen este ciclic; se repeta la fiecare 3.600 de ani; s-au emis ipoteze ca aceste treceri ale lui Nibiru au provocat scufundarea Atlantidei si Potopul lui Noe.
Profetiile vechilor Maya si alte scrieri vorbesc despre evenimente importante care vor avea loc în 2009. Pe de alta parte, calculele arata ca Nibiru va deveni vizibila în anumite parti ale Pamântului în 2009, urmând ca din luna mai 2011 sa fie vizibila de pe întreg Pamântul. Nibiru va fi perceput ca un al doilea soare, de marimea Lunii. În anul 2003, an în care a fost observata (comunicarea oficiala), revista “Science et Vie“ (nr. din februarie) prezinta traiectoria eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTIC~ cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin în lucrarea “A Douasprezecea Planeta”, asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni.
În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista un centru astronomic aflat în legatura prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA). Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313”. Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamânt, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri ceresti cunosteau sumerienii.
Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor, intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003 UB 313 si cunoscuta în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împaratiei, planeta Crucii, planeta Rosie etc. A primit denumirea oficiala de Eris în urma hotarârii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006. La fiecare trecere în sistemul solar se dezvolta mari perturbatii ale câmpurilor electromagnetice si gravitationale. Placile tectonice ale planetelor solare - dar ne intereseaza în special ale Pamântului - intra în deriva, generând cutremure puternice. Planetele îsi pot schimba parametrii de evolutie, vitezele de rotatie si de revolutie. Inevitabilele coliziuni genereaza praf meteoritic care poate întuneca lumina soarelui. Praful intra apoi în atmosfera, este antrenat de precipitatii si se depune la sol. Data fiind înclinatia axei pamântului accentuata de la 23 la 29 de grade, este posibila schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs si la trecerile anterioare si a fost consemnat în multe din scrierile sacre si traditionale. Informatiile cele mai abundente se gasesc pe sute de placute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriana a creatiei si în scrierile egiptene, incase, în Vedele sanscrite, în mitologia greaca si romana. Toate planetele sunt zeificate si personificate. Sunt cunoscute si studiate sute de documente stravechi, extrem de precise, care prezinta schimbarea punctelor cardinale si a configuratiei constelatiilor pe bolta cereasca. Consemnarile sistematice si îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente.chimbarea polaritatii magnetice a globului pamântesc se desfasoara într-o durata estimata la 3-4 zile, timp în care “debusolarea” navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu.
















Despre mitul Apocalipsei

O alta data care da fiori unora este decembrie 2012. Despre acest eveniment s-au scris foarte multe, deoarece reprezinta data la care mayasii au anuntat Apocalipsa. Conform calendarului lor, care isi incheie ciclul la aceasta data, lumea trebuie sa se sfarseasca pentru ca un nou ciclu sa inceapa. Adeptii teoriei celor 12 planete cred ca la aceasta data, Nibiru ar ajunge in sistemul solar, ceea ce va da peste cap legile fizice dupa care se ghideaza celelalte planete.

O descriere exacta a consecintelor aparitiei planetei o face patriarhul Habacuc, care asociaza acest eveniment cu o serie de dezastre si calamitati naturale:
“Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant vine din muntele Paran… Maretia Lui acopere cerurile, si slava Lui umple pamantul. Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze, si acolo este ascunsa taria Lui. Inaintea Lui merge ciuma, si molima calca pe urmele lui. Se opreste, si masoara pamantul cu ochiul; priveste, si face pe neamuri sa tremure; muntii cei vecinici se sfarama, dealurile cele vechi se pleaca; El umbla pe carari vecinice. Vad corturile Etiopiei, pline de groaza, si se cutremura colibele din tara Madianului. S-a maniat oare Domnul pe rauri? Impotriva raurilor se aprinde mania Ta, sau impotriva marii se varsa urgia Ta, de ai incalecat pe caii Tai, si Te-ai suit in carul Tau de biruinta? Arcul Tau este desvelit; blestemele sunt sagetile Cuvantului Tau… Tu despici pamantul ca sa dai drumul raurilor. La vederea Ta, se cutremura muntii; se napustesc rauri de apa; adancul isi ridica glasul, si isi inalta valurile in sus. Soarele si luna se opresc in locuinta lor, de lumina sagetilor Tale care pornesc, de stralucirea sulitei Tale care luceste. Tu cutreieri pamantul in urgia ta, zdrobesti neamurile in mania Ta. Iesi ca sa izbavesti pe poporul Tau, sa izbavesti pe unsul Tau; sfarami acoperisul casei celui rau, o nimicesti din temelii pana in varf. Strapungi cu sagetile Tale capul capeteniilor lui, cari se napustesc peste mine ca furtuna, sa ma puna pe fuga, scotand strigate de bucurie, ca si cum ar fi si mancat pe cel nenorocit in culcus. Cu caii Tai mergi pe mare, pe spuma apelor mari. Cand am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului? Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!” (Habacuc 3,3)

Acest fenomen, care se petrece odata la 3600 de ani, reprezinta un adevarat mister pentru cei care il anticipeaza si, ca de obicei, ceea ce nu poate fi explicat, este asociat cu vointa divina, primind valente mistice.
In schimb, interpretarea textelor sumeriene nu lasa sa transpara nici un fel de exces mistic. Aici, apropierea planetei Nibiru este asteptata, un eveniment care va schimba ordinea denaturata a lucrurilor, aducand mult-dorita pace si liniste pe Pamant :
“Marea Planeta
Cand apare ea are culoarea rosu inchis.
Cerul ea il imparte in doua si ea este Nibiru
Cand din pozitia lui Jupiter, Planeta trece inspre vest,
O vreme calea linistita va avea si pacea va fi stapana pe Pamant.
Cand din pozitia lui Jupiter Planeta creste-n stralucire
Si zodia Cancerului va deveni Nibiru
Binecuvantat va fi Acadul cu belsug,
Si mai puternic fi-va imparatul lui.
Cand culmineaza Nibiru…
Tarile vor fi in pace, iar imparatii certati se vor impaca.
Iar zeii vor auzi rugaciuni si imnuri de slava.“

Ca orice alta teorie legata de corpuri ceresti necunoscute, in jurul carora pluteste doar incertitudinea si imaginatia bogata, Nibiru ramane un soi de Fata Morgana a sistemului nostru solar. In asteptarea misterioasei aparitii, ambele tabere se ghideaza dupa o vorba cat se poate de pamanteana: “Ramane de vazut”.