PIRAHNA "AJUTAT" GENETIC ?

Cel mai mare piranha din lume, capturat de un britanic

Celebrul pescar de la Discovery Channel, Jeremy Wade, realizator al serialului "Monştrii Apelor" a reuşit capturarea unuia dintre cei mai fioroşi peşti din lume.

Mai mult, se pare că Wade l-a prins chiar pe cel mai mare piranha din lume, după o partidă desfăşurată pe râul Congo din Africa.

Cu o greutate de aproape 50 de kilograme, 1,5 metri lungime şi nu mai puţini de 32 de dinţi, uriaşul exemeplar este unul dintre cei mai periculoşi peşti din lume, fiind capabil chiar un prădător de crocodili.

SEAMANA CU UN CRAP ROMANESC , NICIDECUM CU UN PIRAHNA  PUR CA SPECIE .

"Nu e de glumă cu acest animal. Dinţii sunt foarte asculţiţi şi sunt cam de aceeaşi mărime ca ai marelui rechin alb. În plus are o muşcătură puternică şi poate consuma o pradă de dimensiuni similare cu a sa. Chiar au fost raportate atacuri asupra oamenilor sau crocodililor", a explicat Jeremy Wade.

Fig.1: Peştele piranha (Pygocentrus nattereri) http://ag.arizona.edu

...Sumar  Istoric Zona geografică Habitatul Date generale Adaptări Hrănirea Comportamentul Reproducerea Specii de piranha Mitologie Film şi teatru

I. Istoric

Primul care a studiat vreodată un peşte piranha a fost Aristotel, care i-a dat numele de Acitipmat Anaoi (Acitipnai avaos, adică în traducere liberă, "flux nemilos"). El a rămas impresionat de comportamentul acestui peşte şi l-a folosit ca sursă de inspiraţie pentru câteva din

Fig.2: Peştele piranha - Distribuţia pe glob (Autor: Andy)

multele sale tragedii.

II. Zona georafică

Peştii piranha (Pygocentrus) trăiesc în Oceanul Indian, Marea Roşie, Marea Barents, Marea Albă, Marea Mediterană şi alte mări din sud.  De asemeni populează şi Oceanul Pacific (în apropierea continentului Australia). În imaginea alăturată este prezentată distribuţia acestora.

III. Habitatul

Majoritatea peştilor piranha trăiesc la adâncimi mari şi vin la suprafaţă doar atunci când sunt fortaţi să caute hrană.

IV. Date generale

Peştii piranha (Pygocentrus), sunt o specie de peşti carnivori, cartilaginoşi şi homeotermi. Au în jur de 90-100 centimetri lungime şi sunt foarte periculoşi. Aceşti peşti, datorită scheletului lor cartilaginous, compus dintr-un număr foarte mare de falange

Clasificare  Regnul: animalia Încrengătura: chordata Subîncrengătura: vertebrata Clasa: actinopterygii Ordinul: characiformes Familia: characidae Genul: pygocentrus Denumire populară: peştele pirahna

osoase în număr de 12, conectate prin mai multe zgârciuri inter-osoase, aparţine supraclasei peştilor telosteeni (alături de rechini şi caşaloţi).

Înfăţisarea diferă în funcţie de specie. De exemplu specia Pygocentrus nattereri este roşiatică sau albăstuie şi turtită, în timp ce peştii din specia Pygocentrus cariba, de altfel cea mai răspândită şi cea mai cunoscută specie de pe globul nostru pământesc sunt gri şi uşor alungiţi. Alţi peşti piranha sunt negrii. Peştele piranha respiră printr-un sistem de branhii şi trahee.

V. Adaptări

Au formă hidro-dinamică. Sunt uşor aplatizaţi datorită faptului că pot trăi la adâncimi foarte mari (unii au fost întâlniţi chiar la adâncimi de peste 12.000 metri, la presiuni acvatice de aproape 101.325 newtoni). Înotătoarea codală este hidro-dinamică şi prezintă 2 lobi neegali ca mărime şi dimensiune, find astfel asimetrică. Ea ajută această specie de peşti să înnoate la adâncimi foarte mari. Înotătoarele laterale şi visceriale sunt de asemenea hidro-dinamice şi sunt numite popular “lopeţi” (“eit`sorpe” în limba băştinaşilor micenieni din Africa). Solzii, prezintă un pigment numit lizozim şi sunt foarte lucioşi find adaptaţi adâncimilor foarte mari.

Muşcătura lor este mortală deoarece conţine o substanţă toxică numită azot piridoxinic, foarte utilizat astăzi în medicină pe post de catalizator în separarea enzimelor conclusive. Peştii pirahna au cinci rânduri de dinţi ascuţiţi şi contondenţi, bine dezvoltaţi. Supravieţuirea celui muşcat depinde de aplicarea la timp a tratamentului corespunzător. Ei sunt periculoşi mai ales în prezenţa sîngelui.

Fig.3: Muşcătura unui peşte Piranha (acesta este semicirculară şi trebuie aplicat un antibiotic sub formă de cremă pentru a nu apărea complicaţii). http://www.projectamazonas.com

VI. Hrănirea

Pirahna redau o spectaculoasă transformare în ceea ce priveşte evoluţia. Ei sunt singurii peşti carnivori de dimensiune mică. De obicei consumă alţi peşti mai mari cum ar fi păstrăvii, ştiucile , scrumbiile, melcii planctonici, meduzele. Uneori sunt atraşi de unele animale poichiloterme precum unele păsări acvatice, unele vidre sau de bursuci de mare şi pot ataca chiar şi omul. Un grup de peşti piranha pot să ucidă un om. Mai consumă şi plante marine precum crinul de mare, corali.

VII. Comportamentul

Atacă la fel ca rudele lor rechinii, însă modul lor de operare se aseamănă mai mult cu rechinii de talie mai mică. O trăsătură de-a lor este să vâneze în grupuri astfel încât prada să nu se poată apăra.

VIII. Reproducerea

Îşi depun oăle în adâncurile apei şi le clocesc timp de 3-4 luni, perioadă numită “sezonul Pirahna” în care sunt inofensivi. Sunt hectici. Peştele piranha este hermafordit, cu alte cuvinte nu prezintă dimorfism sexual, dar nu toate speciile din clasa Pygocentrus au acestă caracteristică. În acest caz masculul şi femela se împerechează în urma unui ceremonial de împerechere: masculul împrumută culori mai vii căpătând nuanţe de roşu şi portocaliu (de obicei, mai tot timpul anului, masculul prezintă culori mai stringente, mai imperioase). Sezonul de reproducere este în lunile mai şi iunie.

IX. Specii de piranha

• Pygocentrus cariba


• Pygocentrus natterei


• Pygocentrus nattereri (Piranha cu burta roşie numit şi "moartea roşie")


• Pygocentrus piraya (Piraya)


• Serrasalmus piraya (Piranha de San Francisco sau Piraya Piranha)


• Serrasalmus rhombeus (Piranha negru)

X. Mitologie

Ca totem, peştele piranha îl întruchipa pe zeul african hulungupangez al războiului Ka`Kakunra (Hat), divinitate detestată din cauza ferocităţii sale de comunităţile locale dar totuşi care nu avea, cu toate acestea, un cult nelipsit de “conţinut” religios.

XI. Film şi teatru

Fig.4: "Moartea roşie" projectamazonas.com  DIFERENTA DINTRE FORMA DINTILOR ESTE VIZIBILA COMPARATIV CU FOTOGRAFIILE DE MAI SUS.

Peştele pirahna a cărei agresivităţi este uimitoare a facut subiectul multor filme, printre care cel mai cunoscut, care poartă numele acestui peşte, din 1978 regizat de Roger Corman. Un grup de piranha ajung în laguna Floridei, Sea World. Teroarea începe când Mike şi Sean, fii lui Brody, fostul şef al poliţiei, se duc în Sea World, ca turişti, şi când tot aici apar noii “locatari”, nişte pui de pirahna, pe care iubita lui Mike, biologista Kathryn, e fericită să-i studieze. Iată însa că mama micuţilor nu e prea încântâtă că odraslele sale trebuie să devină noua atracţie a zonei turistice... Este un horror excepţional care te poate învăţa cât de periculoşi sunt peştii piranha şi cât de mult trebuie să preţuieşti viaţa.

Dramaturgul René Descartes a scris o scurtă piesă de teatru intitulată "Dansul peştilor piranha", unul din cele mai reuşite comedii moderne din limba elveţiană. Numele piesei a fost preluat de compozitorul irlandez William Golding ca titlu pentru livretul operetei sale binecunoscute, intitulate "Nori de fum" (Smoky Clouds).